CANISA STANA VLAHULUI | SCHELET CAINE
Loading...
Steag Romania English Flag
sigla canisa din stana vlahului
navigation
Explicatii Standard
Explicatii Standard

Mica analiza ilustrata comparativa a standardului rasei.



SCHELET CAINE

INAPOI LA EXPLICATII STANDARD


schelet_caine

Scheletul cainelui este reprezentat de totalitatea oaselor din organism, dispuse in raporturi naturale ce permit insertia muschilor si ligamentelor, protejaza organele cu structura fragila, conferind totodata organizmului si un important depozit de substante minerale.

Forma si dimensiunile oaselor sunt diferite, in functie de locul pe care il ocupa in cadrul scheletului si de functia acestora in cadrul organismului.

Scheletul cainelui cuprinde trei grupe regionale : oasele capului, oasele trunchiului si oasele membrelor. Scheletul acestei specii reprezinta cca. 8 - 10 % din greutatea totala a animalului, cu variatii relativ reduse, in functie de varsta.

Oasele capului : cuprind oasele craniului si oasele fetei, fiind de astfel asamblate incat permit o identificare precisa a rasei careia ii apartin. De asemenea, datorita articulatiilor fixe, realizeaza un spatiu de protectie pentru meninge si creier (cutia craniana). Maxilarele cainelui si dintii situati la acest nivel sunt adaptate unui regim alimentar carnivor, permitand acestuia sa rupa sa sfasie sau sa sfarame hrana.

Oasele trunchiului : sunt alcatuite din trei grupe distincte, si anume : coloana vertebrala, coastele si sternul. Coloana vertebrala reprezinta axul osos cuprins din 7 vertebre cervicale, 13 toracale, 7 lombare, 3 sacrale si 21 vertebre caudale.

Coastele legate de vertebrele dorsale, in numar de 13, sunt impartite in doua grupe : 9 coaste sternale si 4 asternale, care se intalnesc in partea inferioara formand sternul.

Spatiul cuprins intre coaste, vertebrele dorsale si stern, constituie cosul pieptului, el putand avea forme ovale sau circulare, in functie de modul de prindere si arcuire al coastelor.

Oasele membrelor : sunt organizate in doua perechi, una anterioara (toracica) si una posterioara (pelviana). Oasele membrelor toracice si pelviene sunt relativ omoloage, dar au denumiri independente, pentru o intelegere si o interpretare cat mai facila.

La nivelul membrelor anterioare se intalnesc 41 de oase, care se termina cu 5 degete sprijinite pe sol prin cuzineti plantari. De mentionat ca o particularitate a speciei o reprezinta asa numita sprijinire digitigrada (sustinerea corpului pe varful degetelor si nu pe intreaga talpa). Oasele care intra in componenta memebrelor anterioare, sunt : scapula, humerusul, radiusul, cubitusul, metacarpienele, carpienele si falangele.

Memebrele posterioare cuprind numai 39 de oase, fiind legate de coloana vertebrala prin intermediul centurii pelviene, ce cuprinde oasele ilium, ischium si pubis, sudate intre ele, constituind coxalul. De la acest nivel pleaca femurul, tibia si peroneul, oasele metatarsiene si falangele, care formeaza numai 4 degete si nu 5 ca la membrele anterioare.

Componentele de legatura sunt asigurate prin ligamente de natura elastica, al caror numar redus determina supletea si mobilitatea deosebita a miscarilor cainelui. Dar, fragilitatea acestora este extrem de ridicata, acest lucru explicand numarul mare de luxatii, precum si semnele evidente de oboseala date de un caine care a fost nevoit sa stea o perioada lunga de timp in picioare.

Newsletter

Introdu in casuta alaturata emailul tau si aboneaza-te la noutati