Standardul prevede:
Parul este aspru, des si drept. Subparul este dens si moale. Cu exceptia capului si fetelor anterioare ale membrelor unde parul este scurt si plat, parul este abundent pe tot corpul, de lungime potrivita. Pe gat, fata posterioara a membrelor si pe coada, parul este mai lung, abundenta parului in aceste regiuni fiind tipica.
Parul unui caine creste si naparleste la anumite intervale de timp. Parul fie creste, fie ca se afla intr-o stare de tranzitie sau de stationare. Naparleste doar atunci cand un nou par este gata sa-i ia locul.
Exista trei etape importante in cresterea parului la caine: anagen – faza de crestere activa a parului; catagen – cand cresterea parului s-a oprit, dar parul este inca atasat de papila; telogen – cand papila se contracta si parul naparleste inaintea aparitiei firelor noi.
Intr-un mediu natural, intervalul dintre faza de stopare si cea regenerare este determinat de conditiile climatice, de marimea zilei si de starea hormonala a cainelui. Cainii naparlesc de obicei primavara, cand cand au mai putina nevoie de par, si din nou toamna, inainte de crestereaunui par gros pentru iarna. Unde intervine incalzirea centrala si iluminatul artificial, naparlirea poate fi constanta.
